Dragă “străin”

Te sper
Plecând
Venind
Spunând

“Poate chiar nu-i vis din care să nu ne trezim
Poate nu-i nici vis de care să fugim”

Te ştiu
De când
De azi
Demult

Nu există regret.

Ce mai contează că sufletul și gîndul mi-s într-un grav dezechilibru?

Mi-s amintirile cărbuni veşnic încinşi… Încerci să-i stingi cu lacrimi, dar tot ce reuşeşti să stârneşti este un fum înnecăcios. Te ustură mai tare, prea tare -lacrimezi mai mult. Alegi să îţi învingi durerea. Alegi să trăieşti cu ele- cu ei, cu cei care te lăsa, cu cei pe care-i laşi.

Alegi să te bucuri de ea atât cât ai avut-o, chiar dacă a coborât într-o altă gară… Da, ştiu eşti naiv şi încă mai speri ca în fiecare gară să o vezi alergând fără spor cu ochii mari şi îngrijoraţi, împiedicându-se de bagajele multe. Speri până la ultimul fluier al trenului că se va urca în tren şi va alege să stea iar lângă tine. În acelaşi vagon. E drept maratonul nu a fost în zadar… a pornit în călătorie cu acelaşi tren, doar că de data ăsta locul de lângă tine rămâne fie gol, fie ocupat de altcineva. O vezi prea bine din depărtare – a ales o altă banchetă. Sunt oameni noi şi poate pentru ea trecutul nu are nimic nou de spus. Poate are dreptate, nu îndrăzneşti să te superi. Da, doare. Ai fi încercat mai mult, dar Dumnezeu a creat orgoliul – iată piedica.

*Nimeni nu pleacă să vâneze vise. Nici măcar nu iese pe uşa pentru asta. Nimeni nu poate pleca dacă are pentru ce să rămână.* Aici ai greșit. Acceptă amintirea ca parte din trecut. Nu există regret.

Lumea este întradevar mică. Neîncăpătoare pentru câte trăiri sunt în noi.

Alta zi s-a sfarsit.

Mi-e atat de ceata in ganduri si in suflet…

Nu inteleg. Unde plecati? De ce fugiti? E drept, nu lasati goluri – sunt “plinuri”. Invatati sa zburati fara sa va ganditi ca lasati in urma zambete insangerate.

Cand este jar si cand este fum, a fost atunci…sau acum?

Nu te-am pierdut. Stiu. Dar doare. Si va durea fiecare pas din ultimul drum.

———————————

Si-mi fuge gandul la alchimie. Nu vreau sa va mai pierd.

Alunecări de teren

“E atât de greu și de dureros să stai între minte şi inimă şi să te lupți să o împaci pe cea din urmă cu dreptăţile celei dintâi.” ~ Gala Galaction

Şi te întrebi şi mă întreb… Unde sunt şi unde mergem? Şi mai ales, de ce? De ce-mi ceri să nu mai ignor realitatea. E o realitate care nu mi se potriveşte, nu mă privește. Nici nu o vrea. Nu o vreau!

Nu poţi să îţi explici sau să dai explicaţii în ceea e priveşte fericirea şi motivele dragostei. Nu poţi şi nu are nimeni dreptul să-ţi ceară astfel de explicaţii. Motivele dragostei. Serios?

Atunci când începi să conştientizezi faptul că iubirea ce o porţi nu e suficientă, simţi cum noruleţul care îţi proteja visele începe să se disipe uşor…
Atunci când ţi se spune, respectiv ţi se reproaseaza faptul că nu e suficient să/cât iubeşti, începi să simţi că îţi fuge pământul de sub picioare – norul tău nu mai e; visele tale plutesc undeva într-o mare de ploi care au plecat grămadă cu tot ce au prins în cale. Îţi alunecă printre degetele de la picioare şi apoi aluneci şi tu. Cazi. Nu vrei să ştii de te vei mai ridica. Nu vrei să te gândeşti – cert e că nici măcar nu realizezi ce s-a întâmplat cu adevărat. Cu doar câteva momente înainte erai cel mai fericit copil din lume. Aveai… tot.

Probleme adolescentine?

—————

Pe cât de mult mă înalţi… pe-atât de mult mă faci să mă pierd..
Pe cât de mult mă înalţi, pe-atât de mult mă faci să mă tem…

Alexandru Andrieș – lansare de album incorekt

 Este vorba despre lipsa de respect!

Mi-e revoltător și imposibil de obișnuit cu ideea. În timpul zilei urmărind timeline-ul de zi cu zi pe twitter, Lavinia îmi atrage atenția cu o postare. Tweetul ei conține o serie de evenimente care au loc săptămâna asta în București. Mie mi s-au aprins două felinare în fiecare mijloc de iris când am citit “lansare album Alexandru Andrieș“! Atât! ATÂT?! Păi cum atât? Când, unde, cu cine, cum? Am așteptat cuminte să ajung acasă pentru a-mi satisface aceste magnifice curiozități.

Acum unde e problema mea: pe tot veveve-ul și tot gugălul nu am găsit decât o știre. UNA! Și aceasta fiind puțin aruncată din gutuiul din fața casei bunicii mele.

Continui mai departe cercetările, sârguincioasă și cu o mare dorința de a asista la această lansare de album.

Lansarea oficiala a albumului va avea loc marti, 18 octombrie, ora 12.00, in Ceainaria Carturesti din Capitala, conform site-ului casei de discuri A&A Records – sursa

- eu v-am zis: ca din gutui

Pe site-ul celor de la Cărturești nu am reușit să găsesc nimic, google NU mă ajută cu nimic, social media e îngropată în articole care-l au ca personaj principal pe domn’ Huidu. Păi asta e treabă, măi, oameni buni?!

Am ajuns într-un sfârșit pe pagina personală  de facebook a domnului Andrieș și am luat-o la puricat. De aici, vă anunț și pe voi, cei interesați de lucruri frumoase:

• ”marti, 18 octombrie 2011, la ora 12:00, in Ceainaria Librariei Carturesti / Verona / Bucuresti, va avea loc conferinta de presa pentru lansarea oficiala a albumului Incorekt / Alexandru Andries” – așadar conferința de presă!
• ”oricine doreste poate sa participe la conferinta de presa si la lansarea oficiala a albumului INCOREKT, iar pe cei care isi doresc autografe pe acest nou disc chiar ii astept la Carturesti, marti, la Ceainarie :))) multumesc :)))” – cu alte cuvinte intrare liberă, primire cu brațele deschise
• ”concertul ALEXANDRU ANDRIES de Sarbatori va avea loc luni, 5 decembrie 2011, la ora 19:30, la Teatrul Excelsior [ Strada Academiei 28 - 30 ] acolo unde a inceput seria acestor spectacole, in 1997 – de data asta in noul sediu al teatrului, intr-o sala cu o capacitate de 180 de locuri [ de doua ori mai mare decit sala in care s-a tinut primul spectacol ] si intr-o componenta surpriza, care speram sa va faca placere :)
  biletele pot fi cumparate la casieria Teatrului Excelsior sau online la bilete.ro incepind cu data de 13 octombrie 2011 – pretul unui bilet este de 75 Ron
  ne vedem in 5 decembrie, la ora 19:30 – pe curind :)))”
• site-ul oficial (de care evident uitasem) este http://alexandries.free.fr, iar în secțiunea noutăți chiar se postează în timp util ”ce s-a mai întîmplat, ce urmează să se mai întîmple, zvonuri, bîrfe, totul în ordine invers cronologică.”

Acum să vă zic ce am mai aflat de la aceeași sursă. Știați de recitalul care urma să aibă loc pe data de 4 octombrie din cadrul Folk Maraton? Ei bine, vă spun că eu îmi luasem gândul de la el datorită programului agansat din perioada respectivă. Mi-am luat gândul în timp util, aș spune acum, având în vedere cele ce urmează:

”‎:))) pentru cei interesati : maine, 4 octombrie 2011, nu va avea loc concertul programat la Sala Palatului, iar organizatorii l-au mutat in noiembrie – eu am aflat din “gura lumii”, si i-am anuntat pe organizatori ca in noiembrie nu voi participa la evenimentul lor, pentru ca nu doresc sa fiu asociat cu astfel de practici pe care le consider neserioase – va multumesc pentru intelegere si ramine sa ne vedem la alte concerte, ca sigur n-au intrat zilele-n sac :)))” – numai bine, între timp s-o anulat de tot evenimentul.

Eu cănd vă zic că este lipsă de respect.

Alte observații? De câte ori mă supăr pe mass media și pe oamenii care mă privează de diverse informații mă gândesc cu drag la autograful cu cele trei floricele și o inimioară ”pentru Adina” de pe biletul de tren București-Mangalia, de la festivalul (încă) de folk – Folk You 2010. Iar după toată supărarea de azi, umblând pe profilul dânsului mi-au răsărit zâmbete inevitabile. Se poate face foarte ușor diferența între momentele în care răspunsurile sunt date direct de domnul Andrieș sau de cei trei oameni frumoși care se ocupa de această pagină. Chiar și în scris râsul său specific de copil inocent apare transmițând căldură – te trezești zâmbind molipsit de amintirea vie de la ultimul concert.

Observație: melodia aceasta se numește de fapt “Transport în comun” (albumul “Comandă specială”/2005).