franturi…

Cateodata am impresia ca esti doar o piedica. Un ghimpe mic in coasta…

O sa fie bine?

As vrea sa pot vorbi. As vrea ca macar o data sa nu fiu singura…

Si nu, nu ma refer la multimea de umbre care imi ocupa spatiul de zi cu zi. Macar o data sa simt ca sufletul meu nu e singur, ca pot sa soptesc, iar cel din fata mea sa-mi auda durerea inainte sa apuc sa o explic.
Asa am ajuns sa fiu indiferenta, rece si rea. Sa arat mereu ca nu-mi pasa desi multe lacrimi se scurg din suflet.

Pentru ce? Ca apoi sa curga altele din regretece par tardive?
As vrea sa-mi gasesc macar o scuza.
Nici nu pot gasi un cuvant care sa defineasca ceea ce simt.

Advertisements

About Adina

motoare, munte, cai, verde, libertate, mare, lacramioare, salbatic, zbor, fotografie, cai, natura, concret, echilibru, teatru, floare de colt, folk, foc de tabara, oameni
This entry was posted in Poveste and tagged , , . Bookmark the permalink.

One Response to franturi…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s