nu-mi aparţin

Singura plăcere pe care o mai avea era aceea de a-şi pierde privirile asupra unor stropi de apă alunecând pe sticla murdară a unui geam de tren…

Refuza o realitate care părea să facă ce vrea din ea. Stoarsă de orice putere, şi-a aruncat ochii pe cele două cărţi care îi promiseseră să o scoată din lumea sa. Nu s-a aşteptat totuşi ca paginile să fugă atât de repede. A rămas, prin urmare, privind lacrimile norilor invitând parcă la dans ultimele urme de suflet din colţul ochilor cenuşii.

..

Îi mărturisea mereu cum i se înmoaie genunchii de câte ori se uita timid in sus la el. Acum verdele lui nu-i mai aparţinea ei. Îl oprise la el împreună cu tot ce o definea pe ea… Adevărul e că nici nu îl vroia înapoi. Nu  fără el.

..

A găsit în fundul rucsacului câteva pagini tipărite, cu urme circulare de cafea… Îi promisese cu mulţi ani în urmă că o să-i citească mica povestioară.

..

Advertisements

About Adina

motoare, munte, cai, verde, libertate, mare, lacramioare, salbatic, zbor, fotografie, cai, natura, concret, echilibru, teatru, floare de colt, folk, foc de tabara, oameni
This entry was posted in Poveste. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s