Magic

Feelings are magic. There’s no doubt about this. No question. No answer. No words to describe them. Just feelings. You feel and you expres what you feel, but not through words. No. You could ruin everything…
How can the other one/others see what you feel? Easy: feeling you!!! Feeling in your eyes…in your touch…in you voice…
What about memories…? Aren’t memories just feelings of what we use to have? They are, aren’t they? So… I think what I’m saying is that… memories are magic too! Right? They certanly are…
So… the memory of your feelings… hm… that’s big!

Copil tembel… la ce ţi-e capul? Să încerc sa înţeleg ce simt?! Ha! Nu ţine de raţiune… Se poate ca amintirea iubirii să fie mai puternică decât sentimentul în sine? Să fie asta exlicaţia binecunoscutului clişeu: nu realizezi ceea ce ai decât după ce vei fi pierdut acel lucru? Imposibil! O iubirea nu se uită niciodată… poate e lăsată în urma, dar niciodată uitată. Poate reuşeşti să o ignori o perioadă şi să o cauţi când îţî dai seama că defapt tu eşti cel pierdut! Da! Asta e! Dragostea nu se poate pierde! Dar de poţi pierde tu de ea?

De un lucru sunt sigură: în dragoste nu există sfârşit! Există poate sfârşit pentru relaţii, fie ele de prietenie, rudenie, cuplu… dar sentimentele care au fost puse “la bătaie” pe parcurs, nu vor fii niciodată uitate. Nu poţi să treci peste ceea ce simţi, nici măcar sa încerci, nu poţi. Singurul lucru pe care îl poţi face în apărarea ta e să ignori la infinit ceea ce este înfipt adânc şi cu mare precizie în sufletul tău! Dar asta ar însemna să îţî omori sufletul… Deci orice ai face, nu poţi vătăma sentimentul… tot tu eşti cel care se torturează, de cele mai multe ori cu ştiinţă…
Heh… v-aţi dat vreodată seama de această putere a sentimentelor? Într-un final realizez că jucăm o piesă regizată de minte, scrisă de suflet, asemenea unor marionete manevrate de sentimente. Acum pot să îmi explic şi existenţa regretelor. Un regret apare doar atunci când regizorul şi scriitorul nu se mai înţeleg, dar puterea de convingere a regizorului influenţează piesa după bunul său plac. Şi atunci te doare sufletul. Sau poate durerea o simţi mai târziu, atunci când scriitorul nu mai poate face nimic să aducă povestea pe care a scris-o la finalul pe care îl avea iniţial şi va fii nevoit să găsească un altul. Un alt final care să mângâie cât de cât durerea.
Regretul apare atunci când citeşti noile replici şi îţî dai seama că celelalte erau mult mai frumoase… Dar întotdeuna regretele sunt tardive, pentru că nici măcar sufletul tău nu poate întoarce timpul înapoi. Indiferent cât de mult îţi doreşti să joci toată piesa de la început, să joci rolul care îţi fusese scris iniţial, tot ce mai ai sunt amintirile vechiului scenariu. Iar acest lucru este minunat! E magic! Dar e o minune care doare… Chiar şi durerea e o minune… e o durere care te face fericit…

It’s just magic!

Trăim o viaţă scrisă de suflet, regizată de raţiune, dar povestea e trăită de actor!


Magic.Colbie Cailat tabs & lyrics

Advertisements

About Adina

motoare, munte, cai, verde, libertate, mare, lacramioare, salbatic, zbor, fotografie, cai, natura, concret, echilibru, teatru, floare de colt, folk, foc de tabara, oameni
This entry was posted in My refuge, Poveste and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s