in…side?

Ai impresia că viaţa ta a luat sfârşit. Că de acum va fi doar un ciclu de evenimente robotice pe care le vei “trăi”. Toata lumea vede în tine un om puternic.

A trecut peste. Bravo!

Nişte proşti! Să fii puternic ar fi însemnat să ai coloana vertebrală dreaptă. Să nu dai înapoi sau să nu laşi nimic să te mişte de unde eşti.

Aceeaşi lume te vede fericit, când tot ceea ce oferi e defapt recunoştinta pentru ajutorul moral pe care îl primeşti fără buna ştiinţa a persoanelor în cauză. Trecând prin atâtea, care mai de care mai veninoase, ai impresia că nimic nu te poate lovi mai rău, ca de acum esti iar un om călit…şi vei trece cu uşurinţă prin orice îţi mai rezervă cu o grijă sadică viaţa. Pe naiba! E ca şi cum ai crede că dacă te-ai trezit din moarte clinică nu vei mai muri niciodată. Eşti nemuritor. Încă o dată: pe naiba! Puternic?LA NAIBA CU TOT!
Total lipsit de vlagă, nu mai ai puterea să joci teatrul de zi cu zi…nu mai ai puterea să înabuşi atâtea sentimente… nu mai ai puterea să fii răutacios, să încerci să fii raţional… NU mai vrei! NU asta!

“Feelings are not supposed to be logical. Dangerous is the man who has rationalized his emotions.”

David Borenstein quotes

Ajungi să-ţi dai seama că ai fost doar prea slab ca să accepţi o realitate care te lovea cu repezeala unei raze venite să ardă tot ce era mai frumos din firul acela gingaş de iarbă. Ai fost prea slab sa lupţi, chiar dacă asta ar fii însemnat să lupti singur până când cineva şi-ar fii dat seama că e cazul să pună osul la bătaie… să îţi procreeze un scut, sau să-ţi devină scut moral; îţi dai seama că nu ai fost în stare să protejezi totul tău, tot fără de care nu mai eşti nimic din ceea ce te definea. Da. Începi iar să-ţi pui problema defensiv: De ce să lupt eu? De ce tot eu? De ce singură? Unde e…noi? Dar îţi dai seama că oricum nu mai ai putere să stai în defensivă; şi apoi dacă asta nu te-a ajutat până acum cu siguranţă nu te va ajuta nici de acum mai departe… Apoi rămâi zâmbit fad si acru si senin:“De ce?” Pentru că noi era totul! Şi chiar dacă era nevoie ca tu să faci ceva astfel încât “lucrurile” să treacă peste Marele Canion, cu sigurnaţă pe parcurs ar fi venit şi întăririle care s-au lăsat aşteptate. Ar fi venit, nu? Dar ce să fi făcut? Ce?

Vrei să lupţi, să fii întradevăr puternic, chiar dacă toată lumea e împotriva ta. Dar dacă eşti iar pe cont propriu? Dacă lupţi singur pentru un noi care a fost lăsat în urmă? Dacă în loc de ajutor primeşti alte lovituri? Credeai că eşti imun la durere? Ha! Copil naiv!

Şi acum ce?


*Tu doar închide ochii…*

conflicte interioare, adiere, delir, briză, disperare, speranţă, vise, suntemamandoi, numărăm stele, copii naivi, puf… gărgăriţă?…

Advertisements

About Adina

motoare, munte, cai, verde, libertate, mare, lacramioare, salbatic, zbor, fotografie, cai, natura, concret, echilibru, teatru, floare de colt, folk, foc de tabara, oameni
This entry was posted in My refuge, Poveste and tagged , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

4 Responses to in…side?

  1. kT. says:

    inoportun: de la masochism la sadism e doar un “step inside”. don’t blame you, do it!

  2. Roxana says:

    Şi dacă trecutul e doar un cimitir de amintiri, iar tu eşti vie, de ce să te afunzi acolo unde el nu te merită? :)

  3. l'enfant says:

    Acum recittind comentariul tau, mi-am adus aminte… te-ai gandit vreun moment la melodia Cimitir de amintiri? …sau e o simpla coincidenta… ?!

  4. Roxana says:

    E o simplă coincidenţă. :D

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s