Voi ce faceți când rămâneți în grija unui copil?

De când sunt mai mică [da, am fost și mai mică de atât], ”cei mari” au tendința să mă confunde cu un babysitter, evident neplătit. Nu ar fi asta musai o problemă. Se pare totuși că acum nu prea mai am experiență. Era alta poveste când eram cât de cât apropiată de vârstă cu piticul. Îmi aduc aminte cu groază cum prin clasa a patra după două săptămâni de stat cu nepoțica mea aceasta nu-mi mai dădea voie nici să mă duc până la baie; în caz contrat începând să zbiere, respectiv să plângă cu veșnicele lacrimi de crocodil. Total neplăcut, chiar și la vârsta aia. Vă puteți închipui câte jocuri de-a v-ați ascunselea, plimbări la Zoo și alte cele am pierdut datorită mironosiței. Am considerat că e cazul să o iert pentru toate astea după ce am scăpat-o în cap ”în drum spre groapa cu furnici”.

Dacă atunci era puțin frustrant, dat fiind faptul că știam ce vreau să mă joc și nu puteam pentru că aveam o ”codiță” care cerea prea multă atenție, acum e alta problema. Care mai sunt jocurile și bucuriile țâncilor fraților și verilor noștrii? Altfel spus: cu ce îi mai bucuri pe aștia mici în zilele astea? Au rămas toate la fel sau?!

În momentul de față am 7 nepoței/nepoțele din partea verilor. Cu excepția celor doi, pe care înca nu am apucat nici să-i cunosc, fiecare din ceilalți au trecut prin… oroarea de a petrece timp prețios cu mine! Ar trebui să fiu obișnuită până acum, însă lucrurile nu stau chiar așa.

A trecut multicel timp de când  nu am mai avut grija copilului care are nevoie de atenție și jocuri care să-i dezvolte creierașul ăla pus numai pe năzbâtii. Și ciudat e că de câte ori e vreun copilaș prin preajmă acesta tinde să se lipească de mine cerându-mi în cele din urmă să las ”oamenii mari” și să mă joc cu el… Ia ghiciți acum cine caștigă? Ideea e că aceștia vin direct cu jocurile lor. Mare mi-a fost dilema ieri când am rămas singura acasă cu una din nepoțelele mele. Ce îi fac?! Cum vorbesc cu ea?! Eram în stare de orice numai să nu înceapa să plângă după mama ei.

După ce am făcut vreo două avionașe, trei bărcuțe și o tentativa de solniță din aia cu patru colțuri și după ce mi-a costumat vreo doi maimuțoi cu niște eșarfe am cam intrat în panică. Eram în stare de orice, doar să nu mă pună să mă uit cu ea la BEN 10. Prin urmare am stat de vorbă: mi-a povestit de la grădi despre prietena ei Pati, care a cam lipsit, iar în lispa ei și-a făcut altă prietenă, care însă s-a purtat cam dubios astăzi [:-o]; mi-a povestit ce dansuri îi plac ei mai mult și de ce nu poate să dea din șolduri la cha-cha; evident că a trebuit să ascult toooată povestea toboganelor cu apă caldă/rece de la Paradisul Acvatic; am convins-o chiar să-mi spună și vreo două poezii, printre care și cea pe care o va recita la serbarea de 8 martie. A fost puțin mai greu de convins să-mi cânte cântecelul în limba engleză. Dar am făcut un mic pact cu ea: eu îi pun la calculator un cântecel pentru copii, iar ea îmi cântă. Prin urmare eu fuga- fuga la noul site cu muzică pentru copii pe care l-am descoperit de curând -căutând vechile desene ”Nu Zaietz, Nu Pagadi”- sperând că scap repede cu o melodie. Dar zgâita cea mică a prins gustul diferitelor melodii, să nu mai vorbim de faptul că începuse să se zbânțâie prin cameră și să cânte și ea. Mare,mare veselie! Dacă știam eu că asta îmi va fi scăparea… Până au venit ai ei să ”o ridice” a avut ocupație, iar eu am rămas doar cu trei versuri din prima strofă a cântecelului  pe care urma să mi-l cânte: un”dear, dear mother/ i love you very much/ I want you to be happy…” stâlcit și alintat cu puțin ecou de pe fundalul casei scărilor.

Nu cred ca are sens să vă mai spun că cel mai tare am distrat-o când era să-mi rup eu capul căzând din pat, în timp ce încercam să i-l dau pe Chiț jos de pe dulap! Ce să mai lungesc atât vorba.

Voi cu ce liniștiți prichindeii când vă rămân în grijă?

 

Mi s-a făcut un dor teribil de discurile alea vechi ale lui tataie, de pickupul pe care acum îl umple praful și din care nu mai răsună cântecele Veronicăi…


Advertisements

About Adina

motoare, munte, cai, verde, libertate, mare, lacramioare, salbatic, zbor, fotografie, cai, natura, concret, echilibru, teatru, floare de colt, folk, foc de tabara, oameni
This entry was posted in D'ale blogăitului and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

4 Responses to Voi ce faceți când rămâneți în grija unui copil?

  1. Glappy says:

    Am ramas si eu cu nepotelul,dar e atat de cuminte incat scap foarte usor de el. Exista 3 moduri prin care pot sa-l fac sa fie linistit:
    1.Sa ii pun la calculator Ton si Jerry,cateva ore nici nu se misca din fața calculatorului
    2.Îi dau un creion in mana si un caiet,la fel,cateva ore nu se misca din fața caietului,el trebuie sa creeze :P
    3.Sta si se uita la mine cand lucrez la mozaic, incearca si el sa faca mozaicuri,el stie ce face acolo,dar asa linistit sta…:)

  2. l'enfant says:

    La laptop aveam eu treaba: Tom si Jerry pica. In plus la TV era Ben10 :-s mi-era frica sa nu ma puna sa ma uit cu ea:-s
    Aia cu creionu’ si hartia am facut-o, am dat-o in origami :D
    Iar mozaic…nu stiu sa fac :(

  3. mad says:

    ben 10 e ok :-s

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s