fereastra

E ca si cum ai privi printr-un geam mic, mic din varful casei si ai vedea o lume intreaga, colorata. Lumea ta!

———

Stii ca o sa ajunga frant si plin de liberatate. Cu plamanii plini, asa cum imi place mie sa spun. Frant, frant, dar cu un mare zambet pe fata! Da. Si va veni inghetat si plin de noroi si zapada aproape topita pe bocanci. Se va descalta pe drum spre camera, lasand urme pe covorul albastru. Un bocanc desirat in mijlocul sufrageriei, si un bocanc il va lasa aproape de pat, in camera, in timp ce sta se sa arunce in pat langa tine. Stii asta pentru ca il auzi cum se impiedica de sireturi in camera de zi si apoi ii vezi zambetul strengar cand ajunge in pragul usii, topaind intr-un picior. De parca ar putea cumva sa lase mai putine urme in camera. Si te hlizesti si te ascunzi dupa cartea pe care o citeai pentru ca iti inchipui cat de mazgalit, asudat si rece este. Mai ales rece! Stii ca asta nu va ramane doar o amenintare a imaginatiei tale. Si ce chicote atunci cand mainile lui iti ating spatele, pe sub camasa larga. Te pitesti bine sub plapuma si te ghemuiesti in sufletul lui. Acum ai fost si tu in tura. Iti sclipesc ochii, ii sclipesc ochii. Ii simti bataile grabite ale inimii langa pieptul tau cald. Apoi incepe sa-ti povesteasca cu un super entuziasm gafait (5 etaje nu-s lucru de saga dupa mormanele de zapada) cum, ce, cu cine, de ce si pe unde…

In camera de zi un bocanc obosit, cu limba scoasa de cot, balteste in urmele de zapada carata cu stoicism tocma’ de pe dealuri, haina e cazuta pe presul de langa usa, manusile sufoca cheile de pe masuta, rucsacul aproape gol pluteste de fericire. La baie se aude apa curgand in cada, iar aburii danseaza cu spuma… Cartea, acum pe parchet, la picioarele noptierei, cu semnul de carte la 12 centimetri distanta e parasita printre cabluri.

Si-l mananci din ochi. Si-l dezmierzi plimbandu-ti degetele prin parul turtit de caciula neagra. Stai agatata de el si-i incalzesti nasul rosu. Te bucuri de zambetul lui de copil care a descoperit parca primul turture.

Din cand in cand il rogi sa repete ce a zis… pentru ca a ta conexiune la internet nu este dintre cele mai bune, iar convorbirea se mai intrerupe sporadic…

———-

Te astept de parca ai veni acasa.

Advertisements

About Adina

motoare, munte, cai, verde, libertate, mare, lacramioare, salbatic, zbor, fotografie, cai, natura, concret, echilibru, teatru, floare de colt, folk, foc de tabara, oameni
Aside | This entry was posted in Poveste and tagged , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to fereastra

  1. C. says:

    Ce frumos…
    Unele iubiri se resimt ca de la două capete străine de pământ.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s