Haos organizat in amintiri

Vita de Vie* imi aduce aminte de copilarie. De fapt, Adi Despot imi aduce aminte de copilarie, de la Scoala Vedetelor (sau cum ii zicea?). Si-mi vibreaza in minte ceva cu “mai, baiete, pe tine te-am gasit aici, aici, aici, aici. mai, baiete, pe tine te-am gasit aici.”. Era si Nadine prin videoclip.

Dar Adrian Despot imi aduce aminte de perioada in care eu descopeream muzica. Si iti multumesc, domnule. Multumesc.

Mereu i-am ascultat cu drag; si la acusticul din Vama Veche (de la primul lor Folk You) a fost prima data cand i-am ascultat in timp ce respiram aceeasi briza sarata. Adicatelea, vreau sa spun ca acela a fost primul meu concert Vita de Vie.

Tot cu drag imi aduc aminte si de varul meu, cel mai oaie neagra, care m-a invatat, in timp, multe lectii de om. Cum sa fii, de cine sa te feresti, “spune-ti sufletul cand ai incredere in ce urmeaza sa pui in cuvint”. Dar pe el nu il leg musai doar de Vita de Vie, ci mai mult de perioada aia in care modelam ce sunt azi. Adica aceeasi perioada in care am invatat cum sta cu obsesia pentru vocea unui om.

Indiferent de ce bas, stele, varza, ganduri, iamma sau taceri a cantat, vocea asta mi-a dat mereu senzatia de suflet plin. Cumva se intampla sa-ti fie dragi unii oameni fara sa-i cunosti. Ei nu stiu, nu au de unde. Dar iti sunt dragi de i-ai luat in brate pe strada, chiar daca nu stiu despre ce este vorba.

In noaptea in care am lasat tigaia de clatite la garderoba din Club A, JustF0rFun mi-a facut un urias cucui, drept in ceafa; asta pentru ca dadea din cap pe “e musai sa se auda basul si cu toba mare”.

Cativa ani mai tarziu, de ziua mea, pe 30 octombrie 2015, Adrian Despot si Claudiu Petre (impreuna cu multi altii – mai mult sau mai deloc mediatizati) incercau sa scoata oameni arsi/sufocati dintr-un club.

Nu am vrut sa spun nimic special; fiecare trece altfel prin si/sau peste ce s-a intamplat in noaptea aceea. Eu inca plutesc si asociez trairi din prezent cu amintiri mai vechi. Ascult, vad si zambesc (adesea amar) gandidu-ma la intalniri, prieteni si reintalniri.

Nu vorbim des, in vizuina, despre Coco. Dar purtam tricourile de la el, pe cuptorul cu microunde sta un borcan de dulceata de lapte, pe care ni l-a adus acum aproximativ un an si in frigider sta o bere pe care scrie #findme. Din cand in cand, de nicaieri, ne mai spunem cu vocea stinsa, unul altuia, ca ne este dor.
Mai sunt trei zile si vom fi dusi spre tara lui Mos Craciun, sa vedem reni, sa vedem fiorduri, sa vedem si Sanktpetersburgul, sa traversam cel mai lung pod si sa trecem cu mobra pe sub apa, sa vedem cum arata sensurile giratorii in tuneluri subterane, sa ne rugam de Aurora Boreala sa-si iasa din somnul de peste vara si sa ne arate si noua putin aripile ei. Mergem.

Am echipat V-stromul, iar pe sidecase-uri vom lipi trei stickere: dusi.ro, #haisiommere si #findme.

*mi-a pornit din playlist si mi-a rasturnat clepsidra:

Advertisements

About Adina

motoare, munte, cai, verde, libertate, mare, lacramioare, salbatic, zbor, fotografie, cai, natura, concret, echilibru, teatru, floare de colt, folk, foc de tabara, oameni
This entry was posted in Poveste. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s