Sunt eu… și atât!

Sunt om și iubesc!
Atât cât pot – atât cât mi-e permis.
 

E simplu***

Sunt copilul care umblă de nebun pe stradă fără să observe pe unde merge… copilul care vrea să cuprindă cu privirea tot ce îl înconjoară, dar evită să observe oamenii… copilul care uitând de tot ce îl înconjoară, începe să cânte şi să danseze în plină stradă odată cu omul ascuns în căştile din urechi.

Îmi place natura. Îmi plac fotografiile. Îmi plac înălţimile şi îmi plac norii. Îmi plac locurile noi. Îmi plac plimbările de dimineaţă… prin iarba udă. Îmi place focul de tabără. Îmi place echitaţia. Îmi plac animalele. Îmi place mirosul ierbii proaspete. Îmi plac chopperele. Îmi plac desenele animate – în general cele vechi (dintotdeauna am ţinut cu Jerry: D). Nu-mi plac încăperile mari, dar îmi plac întinderile vaste. Nu-mi plac falsele impresii, nu-mi plac ipocriţii. Nu-mi plac hiperbolele.

Sunt copila care la prima ninsoare ţopăie printre fulgi, chiar dacă ninsoare o prinde singură pe stradă. Sunt copila care îşi numără degetele de la picioare, de pe urmele lăsate pe nisip, printre valurile sărate. Sunt copilul care se ascunde cu nasul în cel mai mare smoc de iarbă. Sunt copilul care ajuns în vârful muntelui, încerca să cuprindă cu braţele mici toată întinderea rămasă la picioarele sale; copilul care vrea să strângă în sufletul său toată libertatea de acolo din vârf, să zboare asemenea vulturului… să alerge de nebun împreună cu acei cai sălbatici pe care i-a iubit dintotdeauna.

Eu sunt cea care se pierde printre versurile unui cântec de munte, printre acordurile unei chitare iubitoare de folk. Da, eu sunt, cea care se pierde în fiecare undă de val scormonind prin jarul amintirilor, hrăninduse din propriile greșeli; cea care se răgăsește în fiecare vers trăit de un suflet cu împliniri și eșecuri.

Da, iubesc muntele. Iubesc lucrurile simple.. un fir de iarbă verde, un fulg de păpădie, un ceva mic poate fi totul. Am uitat să vă zic de apă?! Mă fascinează.

Nu aş da marea pe un pisc de munte… nu aş da muntele meu pe două valuri sărate…

Ai să mă înţelegi dacă plec acum?! Am să-mi găsesc liniştea şi după ce îmi umplu sufletul de ea… poate am să mă întorc…


Să mă strângă pielea sărată, roşie, fierbinte… să simţ adieri prin păr şi miros de iarbă crudă… nisipul mării şi apa de izvor.

***sau poate că nu…

Este un blog de suflet –  cu suflet. O lume a mea!

16 Responses to Sunt eu… și atât!

  1. paulgsandu says:

    Nu imi vine sa cred ca ai tinut cu Gerry!! El e doar cel care castiga intotdeauna..Uitandu-ma la desenele astea animate am avut pentru prima data impresia ca “viata nu e dreapta”, fie ea animata.

  2. petit enfant says:

    Pai…
    Nu Jerry era cel mai mic?
    Nu Jerry era cel vanat?
    Nu Jerry era cel care ii venea de hac lui Tom prin alte mijloacele…neputandu-i face nimic direct(datorita dimensiunii reduse?;)) )
    Inchipuieti urmatoarea scena: eu-meziunul familiei,fratele meu-big brother…cam cum crezi ca puteams a jucam Tom si Jerry in alte roluri? Cum as putea sa tin cu Tom cand el ma pandea la fiecare colt? ;))
    Eheheee…amintiri! 8->

  3. Pingback: este « Le monde vu à travers les yeux d’un enfant

  4. ByREV says:

    Am ajuns aici dupa un link lasat de tine spre un blog de poezie de’al meu si surpriza mea a fost sa vad o tema cunoscuta ;) care o folosesc si eu. Si daca tot ai zis ca’ti place fotografia … si japoneza, ‘ti as un link cu varianta in JP: http://public-photo.net/ja/ :) … bine, traducerea este automata asa ca sa nu te mire nimic !

    have fun si pune-ti o poza … merge si cu spatele, o sa fii si mai misterioasa !

  5. l'enfant says:

    Imi place fotografia…dar limba japoneza nu e o pasiune aparte. Multumesc, totusi de vizite si comentarii. As vrea sa te intreb: catre ce site am lasat link-ul?

  6. Chatouille says:

    Adică tu când ajungi în vârful muntelui nu întrebi “asta e tot?” ???!

  7. l'enfant says:

    Ha ha! >:P Pantofar, ă?

  8. octaviann says:

    clar e un pantofar >:) nu stie ce e frumos, cum e sa privesti totul de la inaltime, energia necesara sa ajungi acolo si ambitia de a atinge culmi cat mai inalte :)

    frumos !

  9. l'enfant says:

    Octaviann, despre cine vorbesti? :)

  10. l'enfant says:

    Octaviann, Chatouille era doar sarcastică… Ai înţeles total pe dos! :)

  11. MrImNotHere says:

    Le Roi est mort! Vive le Roi!

  12. Iulian says:

    Există oameni care nu țin cu Jerry? :D

  13. l'enfant says:

    Stiu eu cel putin unul: fratele meu! :))

  14. Iulian says:

    De ce ai ține cu Tom? Nu câștigă niciodată :))

  15. Laurentiu says:

    Am un prieten care a scris o piesa de teatru: pe tema asta “Jerry nu castiga intotdeauna”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s